Isaia porunceşte discipolilor săi fideli să păstreze cuvântul Domnului până când istoria va consemna împlinirea sa. Profetul îl va aştepta pe Domnul, care este în prezent înstrăinat de poporul Său, şi îşi va pune nădejdea în El. Isaia (Iehova salvează), Şear-Iaşub (o rămăşiţă care va reveni) şi Maher-Şalal-Haş-Baz (grăbeşte prada., urgentează jaful) sunt, prin însăşi semnificaţia numelor lor, semne şi minuni ale îndurării pe care o va arăta, în cele din urmă Dumnezeu lui Israel, şi a urgiei cu care îi va judeca pe duşmanii săi.