Asemenea multor altor profeţii, şi aceasta pare să fi avut o împlinire parţială timpurie (în zilele lui Ahaz) şi una ulterioară, completă (la prima venire a lui Cristos). Versetul 14 îndreaptă fără echivoc privirile spre Cristos - Fiul fecioarei (Termenul ebraic tradus prin fecioară (almah) în versetul 14 mai poate avea şi sensul de „tânără." Profeţia va fi avut probabil o împlinire parţială când soţia lui Isaia a dat naştere lui Maher-Şalal-Haş-Baz) al cărui nume arată că este Emanuel (Dumnezeu cu noi). Din nou îl cităm pe Vine: „Iată", la Isaia totdeauna introduce un eveniment legat neapărat de circumstanţe viitoare. Este semnificativă şi utilizarea cuvântului almah, spre deosebire de bethula (o fecioară ce trăieşte în casa părinţilor ei, fără perspective imediate de măritiş); almah denotă o fecioară matură, gata de a se căsători.