Iată imaginea unui fierar care face un idol la comandă pentru un bogat. El munceşte din greu pentru a-i da forma dorită. Dar după un timp trebuie să facă pauză, pentru a mânca, a bea şi a se odihni. Dacă cel ce confecţionează idolul oboseşte atât de lesne, ce se poate spune despre chipul fără viaţă pe care-l creează ei?
Sau să luăm imaginea unui meşteşugar, ce făureşte un idol de lemn pentru un om mai puţin înstărit. El ciopleşte de zor în bucata de lemn, până când de sub mâna lui prinde formă an chip de om. Poate că el însuşi a sădit copacul din care ciopleşte acum acest idol. O parte a lemnului o foloseşte ca combustibil, pentru a se încălzi, iar cu o altă parte din lemn face focul pentru a-şi găti mâncarea. Şi din ce a rămas confecţionează un zeu. Apoi se prosterne înaintea lui, închinându-se acestui zeu creat de ei însuşi.