Aceste două versete se integrează, cronologic, între versetele 6 şi 7. Plasându-le aici, scrie Kelly, „Dumnezeu demonstrează interesul Său pentru ai Săi, indiferent care ar fi neputinţa de care suferă aceştia, şi explică mijloacele la care se recurge, precum şi motivul pentru care a fost dat un semn."
Matthew Henry trage, două învăţături de preţ din acest pasaj:
1. Că promisiunile lui Dumnezeu sunt menite nu să înlocuiască, ci să grăbească şi să încurajeze folosirea unor mijloace medicale. Ezechia se va vindeca, negreşit, dar va trebui neapărat să ia o turtă de smochine şi s-o întindă peste umflătură, v. 21. Nu ne încredem în Dumnezeu, ci îl ispitim, dacă, atunci când ne rugăm să primim ajutor, nu adăugăm la rugăciunile noastre eforturile noastre.
2. Că scopul principal pe care trebuie să-l avem în vedere când dorim viaţă şi sănătate este să-L putem slăvi pe Dumnezeu şi să facem bine, să sporim în cunoştinţă şi în har, şi în caracterul adecvat pentru cer.