Dar în versetul 16 intervine o schimbare. Ezechia recunoaşte că prin aceste lucruri trăieşte omul şi ca ele au un efect benefic asupra caracterului său. Acum Dumnezeu l-a izbăvit de moarte, un indiciu al faptului că Domnul a iertat păcatele regelui. Versetul 18 reflectă concepţia neclară pe care o aveau sfinţii din Vechiul Testament despre starea fără trup a omului după moarte. Acum, pentru că mai este încă în viaţă, el poate să-I mulţumească Domnului şi să le spună copiilor săi despre credincioşia lui Dumnezeu. Ezechia este hotărât să-L laude pe Iehova toate zilele vieţii sale.