Rabşache îi avertizează că nu e prudent să se încreadă în promisiunile Egiptului, deoarece acea împărăţie şubredă îi va răni pe toţi cei ce se reazemă pe ea. Faţă de toate declaraţiile lor că se încred în Iehova, Rabşache spune că Ezechia a îndepărtat înălţimile şi altarele lui Iehova - afirmaţia făcută fie din neştiinţă, fie din dorinţa deliberată de a-i induce în eroare. Ezechia îndepărtase înălţimile idolilor, întărind în schimb închinarea adevărată de la templu, consacrată Domnului. În continuare, pe un ton batjocoritor, Rabşache aduce alte acuze, luând în derâdere posibilitatea ca Regele lui Iuda să poată strânge suficienţi călăreţi pentru două sute de cai pe care i-ar dona Senaherib. Or, din moment ce Iuda duce o lipsă atât de acută de ostaşi, cum poate spera să-i înfrângă pe asirieni, chiar admiţând că ar beneficia de ajutorul Egiptului? În final el minte, când spune ca Domnul le-ar fi poruncit asirienilor să distrugă Iuda.