De-a lungul sutelor de kilometri ce-i despart pe exilaţi de Ierusalim se va croi Calea Sfinţeniei, urmând a fi folosită exclusiv de către răscumpăraţii Domnului. Revenirea Israelului din dispersia sa mondială prefigurează bucuria şi fericirea ce vor umple inimile credincioşilor când vor fi strămutaţi în casa Tatălui, la revenirea lui Isus.
În unele ediţii ale Bibliei la începutul unor pasaje din Isaia pot fi citite titluri de genul: „Binecuvântări acordate bisericii" şi „Blesteme rostite împotriva Israelului." În realitate aproape toate aceste pasaje au referire directă la Israel - fie că e vorba de binecuvântările prezise, fie de blesteme - iar biserica survine mai târziu sau prin aplicaţie. Jennings deplânge acest tratament nedrept la care este supus Israelul:
Pe bună dreptate îi blamăm pe cei care îşi însuşesc toate promisiunile Vechiului Testament, lăsându-l pe bietul evreu doar cu ameninţări, căci prin aceasta ei comit o mare greşeai 1 Totuşi există un grăunte de adevăr în argumentul tor, întrucât „toate promisiunile lui Dumnezeu sunt Da şi Amin în Cristos Isus." Greşeala lor constă în afirmaţia că, întrucât Dumnezeu nu ar mai avea nimic de-a face cu Israelul, aceste preziceri mângâietoare s-ar aplica numai la creştini, iar nu şi la Israel ca naţiune! Slavă Domnului însă că tot ce este de natură spirituala aşa se şi aplică: binecuvântările materiale de care va avea parte Israelul pe baza noului legământ al harului sunt, în sens spiritual, ale noastre pe baza aceluiaşi har. Dar asta nu împlineşte promisiunile acestea care au fost făcute direct Israelului în identificarea sa cu Mesia al său, Isus, şi care i-au fost dăruite cu mult înainte de a fi fost revelată Biserica Lui Dumnezeu.''