Deoarece religia lor este doar o chestiune exterioară şi singura lor frică de Dumnezeu se manifestă sub forma unor crezuri memorate, Dumnezeu va face o lucrare supranaturală de judecată, despuind minţile cele mai ascuţite de înţelepciune şi discernământ. „Minunile" din versetul 14 se referă la invadarea ţării de către Senaherib. W. E. Vine scrie:
Dregătorii lui Iuda au căutat să se bizuiască pe Egipt, crezând că această ţară îi va putea ajuta. Acesta a fost însă o înţelepciune de natură politică, din prisma considerentelor pur omeneşti. Dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu a fost un gest de răzvrătire, drept care Dumnezeu a făcut să se aleagă praful de această politică, reducând Iuda la starea de neputinţă, pentru ca în viitor să se încreadă numai în Dumnezeu. Astăzi „minunile" se realizează prin evanghelie (vezi 1 Corinteni 1:18-25).