După cum subliniază Herbert Vander Lugt, profetul ilustrează modul în care Se poartă Dumnezeu cu copiii Săi, citând trei aspecte din munca câmpului. Mai întâi, el declară că plugarul nu desţeleneşte; pământul la nesfârşit, ci se opreşte când vine vremea semănatului (v. 24). Tot aşa, încercările noastre sunt curmate de îndată ce şi-au realizat scopul pentru care le-a îngăduit El în viaţa noastră. Apoi profetul spune că agricultorul seamănă sămânţa sa cu discernământ, împrăştiind chimenul, dar aşezând sămânţa de grâu în şiruri ordonate (v. 25, 26). Asta ne asigură că Domnul selectează cu grijă disciplina cea mai adecvată la nevoia noastră. În fine, Isaia îl înfăţişează pe lucrător secerându-şi recolta. Cu nespusă grijă, el loveşte mărarul cu un băţ uşor, dar chimenul îl loveşte cu un instrument mai puternic. Pentru grâu recurge la o roată nu prea grea, aşa încât să nu strivească grăunţele (v. 27, 28). Astfel Cel Atotputernic utilizează cea mai uşoară atingere posibilă potrivită cu starea noastră, neîngăduind niciodată suferinţei să fie mai mare decât am putea-o suporta.