Versetele 7-19 par să repete rugăciunile rostite de rămăşiţă când trece prin Marea Strâmtorare. Domnul este cel ce le-a netezit cărările, în timp ce ei L-au aşteptat cu înfrigurare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de ei. Numai atunci când Dumnezeu va acţiona în judecata Sa vor învăţa cei răi neprihănirea. Mâna lui Dumnezeu s-a înălţat, fiind pregătită să lovească, dar atunci când va coborî în mânia Sa, ei vor fi ruşinaţi iar Israelul va avea pace. Rămăşiţa a fost sub stăpânirea multor stăpâni dintre Neamuri, dar Dumnezeu este singurul şi adevăratul lor Domn. Naţiunile care au tracasat Israelul nu se vor mai înălţa pentru a mai tulbura pe copiii lui Dumnezeu vreodată. Versetul acesta nu neagă învierea cu trupul a celor răi, ci doar promite că marile puteri ale lumii neevreieşti nu se vor mai reface niciodată.