2. Cântarea lui Iuda adresată Stâncii Veacurilor
Reveniţi în patrie, israeliţii răscumpăraţi din cadrul rămăşiţei celebrează viaţa de credinţă şi bizuire pe Domnul. Cetatea lui Dumnezeu este în contrast cu cetatea omului (24:10). Naţiunea neprihănită (Israelul răscumpărat) se bucură acum de o pace desăvârşită care provine din bizuirea lor pe de-a întregul pe Iehova. Referitor la versetul 3, renumitul autor american de imnuri baptiste, Philip P. Bliss, obişnuia să spună: „Iubesc acest verset mai mult decât oricare alt verset din Biblie: «Tu îl vei păstra în pace deplină pe cel al cărui minte se reazemă pe Tine, căci se încrede în Tine.
Moody a legat versetul 3 de versetul 4 în următoarele cuvinte: „Pomul păcii îşi înfige rădăcinile adânc în crăpăturile din Stânca Veacurilor." În sfârşit ei vor realiza că „în IAH, în Domnul (în ebraică IAH este forma abreviată a Lui IAHWH) este tărie veşnică" sau „Stânca Veacurilor". Tocmai pornind de la această sintagmă i-a venit lui Augustus Toplady ideea unuia dintre cele mai măreţe imnuri din limba engleză: „Rock of Ages" (tradusă în româneşte cu cuvintele: „Cel ce Te-ai deschis mie stâncă de mântuire", n.tr.). Căutând adăpost de furtuna năprasnică într-o crăpătură a stâncii, el a scris:
Stâncă a Veacurilor, despicată pentru mine,
Lasă-mă să mă ascund în Tine;
Lasă ca apa şi sângele,
Ce au curs din coasta ta străpunsă,
De păcat să-mi fie vindecare,
De-a sa vinovăţie şi putere să mă izbăvească!
Cât vremelnic mai am suflare pe acest pământ,
Şi-apoi când ochii mi se vor închide ia moarte,
Când mă voi înălţa spre lumi necunoscute.
Văzându-Te pe tronul judecăţii Tale,
Stâncă de Veacuri, ce pentru mine ai fost lovită,
Ascunde-mă în Tine.