Apoi, adresându-se lui Dumnezeu direct, Isaia recapitulează păcatele ce au făcut să se abată nenorocirea peste această naţiune. În loc să privească la Domnul, oamenii au consultat ghicitorii din Răsărit, devenind asemenea ghicitorilor filistenilor. Ei au încheiat alianţe cu păgânii, contrar poruncii lui Dumnezeu care le interzicea acest lucru. Neascultând de legea lui Dumnezeu, şi-au strâns comori financiare, cai şi care, cu speranţa că acestea le vor asigura siguranţa. S-au închinat la idolii făcuţi de ei înşişi. Acestea sunt motivele pentru care Dumnezeu i-a smerit şi nu-i iartă. Expresia: „plini de căile Răsăritului" e o descriere exactă a revirimentului religiei Răsăritului în ţările din Occident.