În continuarea acestei cântări de condamnare şi batjocură, asistăm la o expandare a temei, trecându-se de la căderea regelui Babilonului la însuşi cel care l-a animat: Satan, (Lucifer), Ryrie scrie că aceasta e „evident o referire la Satan, din pricina faptului că şi Cristos îl descrie în mod similar (Luca 10:l8) şi datorită faptului că e neverosimil ca expresiile folosite la Isaia 14:13-14 să poată fi rostite de oricine altul decât Satan (cf. 1 Timotei 3:6) („Lucifer" este redarea în latină a „stelei de dimineaţă", având sensul de „purtător de lumină") întrucât această stea a zilei, fiu al dimineţii, şi-a afirmat cu semeţie voinţa mai presus de voinţa lui Dumnezeu, a fost izgonit din cer. Versetele 13 şi 14 consemnează notoriile declaraţii ale Satanei, toate începând cu „eu voi", exprimând sfidarea sa la adresa lui Dumnezeu. În cele din urmă el va fi aruncat în Şeol, fiind o pricină de uimire pentru cei de acolo. Locuitorii Şeolului se vor minuna că cel care a exercitat o putere atât de mare a fost înjosit atât de mult.