H. Tratatul încheiat cu ghibeoniţii
Vestea despre succesele militare ale Israelului i-a determinat pe toţi regii din Canaan să-şi unească forţele împotriva lui Iosua şi Israel (v. 1, 2). Dar locuitorii cetăţii Ghibeon şi ai altor trei cetăţi, Chefira, Beerot şi Chiriat Iearim (v. 3, 17) şi-au spus că nu are nici un rost să încerce să se opună invadatorilor. Ei ştiau că israeliţilor li se poruncise să-i distrugă pe toţi locuitorii păgâni ai ţării. Dar mai ştiau şi aceea că nu fuseseră date nici un fel de ordine de acest fel în cazul naţiunilor din afara graniţelor Canaanului (Deuteronom 20:10, 15). Prin urmare, dacă vor reuşi să-l convingă pe Iosua şi armata lui că ei vin, după o călătorie îndelungată, dintr-o ţară îndepărtată, vor fi cruţaţi. Aşadar s-au deghizat, îmbrăcându-se cu haine ponosite şi cu sandale cârpăcite. În plus şi-au luat cu ei pâine stătută şi mucegăită, precum şi burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite. S-au înfăţişat înaintea lui Iosua, spunându-i că vin dintr-o ţară îndepărtată - afirmaţie care corespundea întru totul cu înfăţişarea lor şi cu lucrurile avute asupra lor.
Israeliţii nu au cerut sfatul Domnului în această chestiune, ci au încheiat un legământ cu ghibeoniţii (aşa cum este în engleză şi în versiunea românească de Iaşi, deşi în traducerile ulterioare apare, inexplicabil, termenul Gabaon şi gabaoniţi, n.tr.) Dar după trei zile întregul şiretlic a fost dat în vileag şi între israeliţi s-a iscat mare agitaţie, trişorii riscând să fie omorâţi. Dar conducătorii au decis ca trebuie să onoreze tratatul tocmai încheiat, cruţându-li-se viaţa ghibeoniţilor. Dar din acel moment ei urmau să slujească adunarea în calitate de tăietori de lemne şi de cărăuşi de apă în legătură cu slujba la altarul Domnului.
Iosua şi căpeteniile poporului au procedat înţelept când au respectat jurământul, în pofida faptului că au fost înşelaţi. Ulterior Saul a încercat să-i extermine pe ghibeoniţi, dar a fost pedepsit pentru fapta sa (2Sam. 21).