Cu prilejul celei de-a doua încercări, Iosua şi armata sa au capturat cetatea Ai prin strategia ambuscadei. Deşi nu se disting cu uşurinţă detaliile ambuscadei, planul general pe care l-au pus ei în aplicare pare să fi fost următorul: Un pluton de israeliţi a trecut pe furiş dincolo de Ai, sub protecţia întunericului, ascunzându-se în partea de vest a cetăţii. Dimineaţa restul soldaţilor au atacat cetatea dinspre nord. Când locuitorii cetăţii Ai au contra-atacat, Iosua şi oamenii săi s-au retras intenţionat, atrăgându-i pe locuitori afară din cetate. Apoi Iosua a întins suliţa, acesta fiind semnalul la care soldaţii ce stăteau la pândă în ambuscadă au pătruns în cetate şi i-au dat foc. Văzându-şi cetatea în flăcări, locuitorii din Ai au intrat în panică, dându-le prilejul israeliţilor să-i încolţească pe soldaţii din Ai din ambele părţi şi să-i distrugă.
Versetul 3 spune că treizeci de mii de oameni au fost trimişi să stea la pândă, pe când în versetul 12 este menţionată cifra de cinci mii. Probabil că au fost două ambuscade. Dar treizeci de mii de soldaţi pare să fi fost un număr inutil de mare pentru organizarea unei ambuscade. Unii cred că treizeci de mii ar trebui citit treizeci de căpitani, întrucât în limba ebraică termenul „mie" poate fi tradus şi prin „căpetenie". Alţii sunt de părere că treizeci de mii ar fi eroarea unui copist, cifra corectă fiind cinci mii. Cei cinci mii de oameni (v. 12) au fost probabil trimişi să respingă orice atac posibil din partea oamenilor din Betel, cetate situată la 3,3 km vest de Ai.
În această acţiune militară, evreilor li s-a permis să păstreze pentru ei vitele şi prada. Dacă Acan ar fi aşteptat puţin, s-ar fi ales, până la urmă, cu prada râvnită, fără să trebuiască să-şi piardă viaţa din această cauză!
Israel a pierdut treizeci şi şase de oameni în prima bătălie; de data aceasta n-au mai pierdut nici un om, după cum reiese din relatarea biblică. După ce s-au curăţit de întinare, au fost din nou în siguranţă, în mijlocul războiului. Biruinţa în viaţa creştină nu înseamnă absenţa conflictului, ci prezenţa şi protecţia lui Dumnezeu în mijlocul conflictului.