De multe ori înfrângerea survine după câte o biruinţă, adică exact atunci când ne aşteptăm mai puţin să fim învinşi. Exact atunci când ne simţim cei mai tari, în noi înşine. Israeliţii nu s-au rugat înainte de a porni la luptă împotriva cetăţii Ai, după cum de fapt nici nu le poruncise Domnul s-o atace ca în cazul Ierihonului. În consecinţă, ei au învăţat lecţia dureroasă că lucrurile nu mai merg strună, că a intervenit o schimbare. Canaaniţii nu erau cu nimic mai puternici decât fuseseră mai înainte, ci doar Israelul era mai slab, motivul constituindu-l păcatul care se strecurase în tabără. Deşi numai un singur om a fost vinovat, întreaga naţiune a fost vinovată (v. 11) şi treizeci şi şase de bărbaţi au murit (v. 5). Domnul i-a spus lui Iosua că nu era momentul să se roage, ci să treacă la acţiune (v. 10).