Credinţa a făcut să se prăbuşească zidurile (Evrei 11:30) şi tot credinţa a fost aceea care a scos-o pe Rahab şi rudele ei (Evrei 11:31). Harul lui Dumnezeu nu numai că s-a îngrijit de ea, asigurând modalitatea prin care a fost păstrată în siguranţă, ci, în plus, a elevat-o la un loc de mare cinste, plasând-o în spiţa lui David şi, în cele din urmă, în aceea a Domnului Isus Cristos (Matei 1:5, 6). Harul nu numai că ne salvează de la pierzare, dar ne şi garantează înălţarea (Romani 8:29, 30). Credinţa este mâna cu care apucăm harul.
După ce Rahab şi familia ei au fost escortaţi afară din cetate, teferi, cetatea a fost arsă. Iosua a rostit un blestem asupra oricui va căuta să rezidească Ierihonul ca fortăreaţă, profeţind că fiul cel mai mare al acelui om va muri când se va aşeza temelia ei iar fiul cel mai mic va muri când i se vor ridica porţile. A se vedea 1Regi 16:34 pentru împlinirea acestui blestem.
