Paştele a fost sărbătorit la patru zile după trecerea Iordanului (în a paisprezecea zi a lunii). Observaţi credinţa lui Iosua: Deşi el se afla pe teritoriul inamicului, a ascultat de Dumnezeu, efectuând circumcizia soldaţilor săi şi sărbătorind Paştele, aceste doua acţiuni fiind considerate „cele mai nemilitare fapte."
Prin circumcizie şi Paşte, Domnul îşi chema poporul să revină la elementele esenţiale ale relaţiei sale cu El. Ambele ritualuri fuseseră neglijate în pustiu. Circumcizia a fost un semn al legământului dintre Dumnezeu şi Avraam iar Dumnezeu, în credincioşia Lui, îşi îndeplinea promisiunea necondiţionată pe care o făcuse că le va dărui ţara (Geneza. 15:18-21). A fost, totodată, o reprezentare simbolică a judecăţii de sine şi a îndepărtării murdăriei firii vechi, fapte absolut necesare pentru a obţine orice biruinţă. Paştele a fost un prilej de aducere aminte a răscumpărării lor. Iehova îi cumpărase şi-i eliberase de robia egipteană. Sărbătorind Paştele evreii se supuneau cuvântului Domnului dat prin Moise cu prilejul primului Paşte, cu patruzeci de ani înainte (Ex. 13:5). Harul a fost factorul care L-a motivat să-Şi cheme poporul şi să-l scoată din Egipt. Credincioşia Sa a constituit garanţia că-i va şi introduce pe israeliţi în Ţara Promisă.