Când picioarele preoţilor au atins apa Iordanului, s-a întâmplat un miracol. Râul s-a oprit în dreptul cetăţii Adam. situată la câţiva kilometri spre nord. Apele s-au îngrămădit acolo, restul apei rămase în albia râului în aval de acest punct vărsându-se în Marea Sărată (Moartă).

Opriri similare ale apelor Iordanului în apropiere de localitatea Adam au avut loc în anul 1267, când cursul râului a fost barat timp de zece ore, şi în 1927 timp de douăzeci şi una de ore. În ambele cazuri barajul s-a datorat unor cutremure. Dar D. K. Campbell argumentează că în cazul de faţă avem prea multe elemente care indică faptul că nu a fost vorba de o simplă coincidenţă, ci de un miracol special:

Numeroasele elemente supranaturale s-au petrecut simultan:

(1) Evenimentul a avut loc exact aşa cum fusese prezis (3:13,15).

(2) Momentul a fost precis (v. 15).

(3) Evenimentul a avut loc într-un moment în care apele râului erau în faza de inundaţie (v. 15).

(4) Zidul de apă a rămas intact mai multe ore, sau poate chiar o zi întreagă (v. 16).

(5) Albia moale si umedă a râului s-a uscat dintr-odată (v. 17).

(6) Apa a revenit imediat la locul ei, de îndată ce israeliţii au trecut de cealaltă parte şi preoţii au ieşit din râu (4:18). Cu câteva veacuri mai târziu, profeţii Ilie si Elisei au traversat acelaşi râu pe pământ uscat, dinspre vest spre est (2Regi 2:8), Curând după aceea Elisei a traversat din nou râul, în partea opusă, călcând pe pământ uscat. Dacă se susţine că e neapărată nevoie ca un fenomen natural să fi avut loc pentru a explica traversarea Iordanului de către israeliţi sub conducerea lui Iosua, atunci ar trebui să conchidem că două cutremure au avut loc la foarte mică distanţă de timp unul de altul, în cazul lui Ilie şi al lui Elisei, ceea ce înseamnă să tragem prea mult lucrurile de păr.

Dumnezeu, reprezentat prin chivot, a condus poporul în Iordan exact aşa cum avea să-i conducă la biruinţă în vestul Iordanului. El demonstra că prezenţa Lui, care a făcut să fugă apele din calea Israelului, era nădejdea lor că vor triumfa, nu vreun lucru din ei înşişi.

Preoţii au înaintat până în mijlocul albiei, rămânând acolo până când tot Israelul a traversat pe uscat.