I. Moartea Lui Iosua
Iosua a murit la vârsta de o sută zece ani, fiind îngropat în cetatea moştenirii lui. Israeliţii au rămas credincioşi Domnului câtă vreme au rămas în viaţă oamenii din generaţia lui Iosua. Nu ştim cine a redactat aceste ultime versete din cartea Iosua, şi nu are importanţă să ştim, pentru că dacă ar fi avut importanţă, ni s-ar fi dezvăluit identitatea sa.
Oasele lui Iosif, care fuseseră scoase din Egipt, la cererea sa, au fost îngropate acum la Sihem (Geneza. 50:24; Ex. 13:19).
În cele din urmă, Eleazar, fiul lui Aaron, a murit şi a fost îngropat în munţii Efraim.
Trei înhumări sunt menţionate în ultimele cinci versete din această carte: cea a lui Iosua (v. 29-31), a lui Iosif (v. 32) şi a lui Eleazar (v. 33). Toţi trei au fost îngropaţi în teritoriul alocat tribului lui Iosif. Toţi trei îl slujiseră pe Dumnezeul lor, după cum ei îşi slujiseră patria. Iosua şi Iosif au fost mari izbăvitori în timpul vieţii lor iar Eleazar a fost izbăvitor la moartea sa, deoarece el a fost marele preot şi moartea lui i-a eliberat pe toţi cei care fugiseră în cetăţi de refugiu (20:6). Asemenea cărţilor Geneza şi Deuteronom, Iosua se încheie cu dangătul clopotului morţii ce răsună la capătul vieţii unor oameni mari şi evlavioşi. „Dumnezeu îşi îngroapă lucrătorii, dar îşi continuă lucrarea."