G. Cuvântarea de adio adresată de Iosua poporului Israel (24:1-15)
Al doilea mesaj de rămas bun, adresat de data aceasta poporului, a fost rostit la Sihem. Iosua a făcut o trecere în revistă a istoriei poporului lui Dumnezeu, începând cu Terah şi continuând cu perioada lui Avraam, Isaac şi Iacob. El le-a amintit israeliţilor despre felul cum i-a izbăvit Dumnezeu din Egipt cu braţ tare, cum i-a condus prin pustiu şi cum le-a dat biruinţă asupra moabiţilor în partea de răsărit a Iordanului. Apoi a rememorat intrarea lor în ţara promisă, victoria repurtată la Ierihon şi nimicirea regilor din Canaan (v. 2-13). Întunericul din versetul 7 ne duce înapoi la textul din Exod 14:19, 20, unde norul producea lumină pentru israeliţi, dar întuneric pentru egipteni.
În acest rezumat succint al istoriei de la Geneza la Iosua, un fapt iese cu pregnanţă în evidenţă: suveranitatea lui Dumnezeu. Observaţi cum prezintă Dumnezeu această istorie: Eu am luat (v. 3), Eu am dat (v. 4), Eu am trimis (v. 5), Eu am adus (v. 6-8), Eu n-am vrut să ascult (v. 10), Eu i-am dat in mâna voastră (v. 11), Eu am trimis (v. 12), Eu am dat (v. 13). Iehova lucrează după planurile Sale eterne şi cine poate să stea în calea Lui, cine poate opri mâna Lui? De un asemenea Dumnezeu trebuie să ne temem şi să ascultăm (v. 14).