Înainte de a declara război împotriva triburilor de la est de Iordan, copiii lui Israel au trimis o delegaţie ca să stea de vorbă cu reprezentanţii acestor triburi, oferindu-le teritorii la vest de Iordan, dacă considerau propriile lor teritorii drept necurate (v. 19). În relaţiile cu oamenii care au zidit altarul, Fineas şi ceilalţi şi-au amintit cum a suferit Israelul din pricina nelegiuirii lui Peor (v. 17; cf. Numeri 25) şi a păcatului lui Acan (v. 20; cf. cap. 7). Ei au văzut în acest altar o altă ameninţare la adresa bunăstării lor, ceea ce e în măsură să explice reacţia lor virulentă. Ca popor ei au învăţat că păcatul întinează tabăra întreagă şi că Dumnezeu face responsabilă întreaga naţiune pentru comportarea unor persoane individuale.