Iscoadele au găsit adăpost în casa unei prostituate pe nume Rahab. După cum se exprimă Keil şi Delitzsch: „Faptul că au intrat în casa unei asemenea femei nu a trezit prea multe suspiciuni" Reiese clar din firul naraţiunii că Rahab auzise despre minunatele victorii pe care le dăruise Domnul poporului evreu (v. 8-11). Concluzia ei a fost că Dumnezeul israeliţilor trebuie neapărat să fie Dumnezeul adevărat. Prin urmare, ea s-a încrezut în El, devenind o convertită autentică. Ea a demonstrat realitatea credinţei ei prin faptul că a asigurat protecţia spionilor, chiar cu preţul trădării patriei.
Spionii i-au promis lui Rahab că o vor cruţa pe ea şi pe familia ei, dacă va lega o funie stacojie la fereastra casei ei şi dacă membrii familiei ei vor rămâne înăuntru în timpul atacului ce va fi dezlănţuit împotriva Ierihonului (v. 6-21). Funia stacojie ne duce cu gândul la casa protejată de semnul sângelui, ca în cazul primului Paşte (Exod. 12).
Când solii trimişi de regele Ierihonului au întrebat-o pe Rahab unde sunt spionii, ea a răspuns că aceştia au părăsit deja oraşul (v. 5). În timp ce oamenii Ierihonului i-au căutat pe drumul ce duce spre Iordan, Rahab a trimis spionii spre vest, către munţi. După ce s-au ascuns acolo timp de trei zile, spionii au traversat Ierihonul, revenind teferi în tabăra israeliţilor, predându-i lui Iosua un raport încrezător (v. 22-24).
„Faptele" lui Rahab, iar nu „cuvintele" ei au fost cele care au îndreptăţit-o (Iacov. 2:25). Biblia nu elogiază înşelăciunea ei (v. 4, 5), dar laudă credinţa ei (Evrei. 11:31). La rândul lui, Iacov numeşte fapta ei o lucrare a credinţei (Iacov. 2:25). Asta pentru că ea şi-a riscat viaţa pentru ca să salveze vieţile iscoadelor, datorită faptului că ea credea în puterea şi suveranitatea Dumnezeului lor. Tot aşa şi pe vremea Domnului, unii din afara comunităţii Israelului au demonstrat că au mai multă credinţă decât cei ce erau martori oculari ai gloriei Sale (Luca 7:2-9). Credinţa mare, oriunde se manifestă aceasta, este întotdeauna răsplătită (vezi cap. 6), deoarece este plăcută lui Dumnezeu (Evrei 11:6).