Şapte seminţii nu şi-au primit încă moştenirea. Iosua trece atunci la măsurarea terenului ţării, împărţindu-l prin tragere la sorţi. Cu siguranţă, Dumnezeu rânduieşte sorţii după voia Lui. Hazardul nu există şi un creştin nu trebuie niciodată să cheme norocul sau nenorocul.În Psalmul 16 auzim pe cineva (anticipându-L pe Însuşi Domnul Hristos) care declară: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moştenire frumoasă“ (v. 6). Să ne străduim să descoperim frumuseţea şi valoarea a tot ce ne-a dat Dumnezeu în Domnul Hristos. Şi să fim mulţumitori (Coloseni 3.15)! Iosua, care aparţine seminţiei lui Efraim, este un exemplu pentru fraţii săi, alegându-şi moştenirea pe muntele pe care ei îl dispreţuiseră (17.16). Şi această regiune poartă un nume semnificativ: Timnat-Serah, adică „parte abundentă“.Lunga listă a cetăţilor ne aminteşte că noi, „creştini dintre naţiuni“, eram „fără drept de cetăţenie în Israel“ (literal: fără drepturi la cetăţi). Dar acum, „apropiaţi prin sângele lui Hristos“, am devenit „împreună-cetăţeni cu sfinţii“ (Efeseni 2.12, 13, 19). „Cetăţenia noastră este în ceruri“ (Filipeni 3.20). În curând vom locui în cetatea cerească.