A. Pregătiri pentru traversarea Iordanului (cap. 1)
Mai întâi, Domnul îi dă lui Iosua fiul lui Nun, într-un cadru solemn, instrucţiunile şi autoritatea necesare pentru îndeplinirea misiunii cruciale ce-i stătea în faţă. Ţara fusese promisă Israelului, dar acum israeliţii aveau datoria de a o lua în stăpânire, de la Neghev, în sud, şi de la Marea Mediterană în vest până la fluviul Eufrat în est (v. 3,4). Iosua trebuie să fie puternic, foarte curajos şi ascultător. Azi, ca pe vremea lui Iosua, ni se asigură succesul deplin („să-ţi reuşească toată căile şi atunci vei prospera") când ne umplem inima şi mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu şi când îl trăim în practică (v. 8).
De trei ori Domnul îi spune lui Iosua să fie tare şi foarte curajos (v. 6, 7, 9). Dimensiunea şi durata misiunii ce-i stătea în faţă, presiunile asociate cu sarcina de a conduce un popor atât de încăpăţânat şi absenţa mentorului său spiritual, Moise, îl vor fi preocupat, în mare măsură, pe Iosua în acest timp. Dar Domnul nu l-a chemat la o misiune atât de dificilă, fără să-l fi şi învrednicit, mai întâi, pentru a o putea duce la bun sfârşit. Iosua avea motive temeinice să fie tare: promisiunea lui Dumnezeu (v. 5, 6) - certitudinea unei biruinţe sigure; Cuvântul lui Dumnezeu (v. 7, 8) - un îndrumar sigur; prezenţa lui Dumnezeu (v. 9) - o putere susţinătoare, după cum se exprimă şi T. Austin Sparks: Aici intrăm în bătălia adevărată a credinţei,
unde nu mai contează ce suntem noi, ci ceea ce este El! Nu ce simţim noi, ci faptele, realităţile Lui!