Apoi, la cererea lui Iosua, soarele şi luna „au stat pe loc" (sau „şi-au întârziat cursul"), prelungind ceasurile pentru ca israeliţii să poată urmări şi nimici inamicul, înainte ca acesta să poată scăpa cu fuga la adăpostul zidurilor cetăţilor fortificate. Aici avem de a face cu un caz de limbaj literal, descriptiv, când se spune că soarele şi luna au stat pe loc. Folosim un limbaj similar când afirmăm că a răsărit sau a apus soarele. S-au avansat diverse explicaţii naturale în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în realitate atunci, (Prezentăm mai jos trei concepţii care recunosc faptul că s-a petrecut un miracol cu totul ieşit din comun, explicând, fără să încerce să nege că s-a petrecut o minune, după cum urmează:

1. Dumnezeu realmente a reţinut (sau a oprit în loc) rotaţia pământului, în timp ce soarele se alia deasupra lui Iosua, făcând ca rotaţia să dureze 48 de ore. Există paralele în culturile altor popoare din vechime care se referă la „o zi lungă", prin care s-ar putea înţelege ziua lungă din timpul lui Iosua.

2. Traducând textul ebraic prin „a stat pe loc" (ebr. dom) şi „încetând" (ca la 2Regi 4:6 şi Plâng 2:18), unii văd în acest text o rugăciune ca trupele lui Iosua să aibă parte de o uşurare de pe urma soarelui arzător, îndelungata furtună cu grindină constituind răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea lui Iosua.

3. Întrucât Iosua a pornit la atac dis-de-dimineaţă, unii cred că el s-a rugat ca soarele „să fie reţinut" pentru ca să continue semi-întunericul. Furtuna cu grindină ar constitui în acest caz răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea sa.

Prima explicaţie pare să corespundă cel mai bine textului biblic: „Şi soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă" (v. 13b)

Este suficient să ştim că a fost un miracol soldat cu prelungirea timpului de luptă cu o zi. Spurgeon spune:

Cum a făcut El acest lucru nu ne priveşte. Nu e treaba noastră să încercăm să îndulcim miracolele (să le facem mai plauzibile), ci să slăvim pe Dumnezeu prin ele.( Pentru o tratare utilă a aspectelor ştiinţifice ale textului a se consulta Capitolul X din lucrarea: Difficulties in .the Bible (Dificultăţi de care ne lovim în Biblie) de R. A. Torrey (Chicago: Moody Press, 1907))

Cartea lui Iaşer din versetul 13 ar putea însemna „Cartea Dreptului" (cum s-a şi tradus în versiunile româneşti, n.tr.). Nici o carte cu această denumire nu a putut fi identificată în prezent şi, desigur, nu a fost o carte inspirată.

Bătălia aceasta a solicitat la maximum forţele israeliţilor, în contextul în care ei au mărşăluit toată noaptea, ca apoi să lupte în cea mai lungă zi din istorie. Deşi şi-au pus în joc toate rezervele de energie, depăşind limitele obişnuite, victoria a aparţinut Domnului (v. 10, 11). Cu obişnuita-i perspicacitate, Matthew Henry remarcă: Dar oare de ce a trebuit Iosua să se supună pe el însuşi şi pe oamenii lui la un efort atât de extenuant? Oare nu-i promisese Dumnezeu că negreşit El însuşi îi va da în mâinile sale pe vrăjmaşi? Aşa e, Dumnezeu a promis, într-adevăr. Dar promisiunile lui Dumnezeu au menirea nu de a slăbi sau înlocui, ci de a impulsiona şi încuraja strădaniile noastre.