A. Rugăciunea lui Iona
Rugăciunea lui Iona către Dumnezeu din stomacul peştelui celebrează izbăvirea sa de la înec, nu salvarea sa din stomacul peştelui. Scăparea a venit după ce profetul s-a rugat. Rugăciunea sa este remarcabilă în sensul că încorporează fragmente din cartea Psalmilor. J. Sidlow Baxter analizează rugăciunea după cum urmează:
Nu găsim nici o petiţie în rugăciunea lui Iona, ci numai mulţumiri (versetele 2-6), căinţă (versetele 7, 8) şi rededicare a vieţii sale (versetul 9). Este cu adevărat un psalm de laudă, un „Te Deum," o „doxologie." Cunosc un om care a cântat odată Doxologia cu capul afundat în butoiul gol de taină, în semn de credinţă în faptul că Dumnezeu va trimite noi provizii de faină! Dar această atitudine inedită de a cânta o doxologie cu capul - şi cu tot trupul tău - în interiorul unui peşte mare în mijlocul oceanului, ei bine, asta este absolut fără egal !
Rugăciunea lui Iona prefigurează viitoarea pocăinţă a lui Israel. Când naţiunea Îl va recunoaşte pe Mesia ca Mântuitor, va fi reaşezată la locul de binecuvântare sub conducerea Sa. Menţionarea pântecului Şeolului în versetul 2 i-a determinat pe unii să creadă că de fapt Iona ar fi murit în interiorul peştelui, fiind ulterior înviat. Dar cuvântul ebraic Şeol poate însemna mormânt, viaţa de apoi şi alte lucruri. Aici probabil este folosit în sens poetic, cum am spune astăzi că a căzut rău de tot. Deşi este foarte puţin probabil ca Iona să fi murit cu adevărat, şi apoi să fi fost înviat din morţi, Domnul nostru însuşi îl citează pe Iona ca simbol al morţii, îngropării Sale timp de trei zile şi nopţi, şi apoi a învierii Sale glorioase (Matei 12:40). Apropo, asta demonstrează fără echivoc că pentru Cristos Iona a fost un personaj istoric, ce a trăit în carne şi oase, iar nu doar o „parabolă" cum susţin unii predicatori din vremea noastră.