Din nou iudeii şi-au trădat neputinţa de a înţelege adevărul divin. Isus spusese: „Avraam s-a bucurat să vadă ziua Mea", dar ei au răspuns ca şi când Domnul ar fi spus că l-a văzut pe Avraam. Trebuie să se facă o diferenţiere foarte importantă în acest punct. Domnul Isus a susţinut că ocupă o poziţie mult mai mare decât cea a lui Avraam. El era Obiectul gândurilor şi nădejdilor lui Avraam, care, prin credinţă, a anticipat şi a aşteptat ziua lui Cristos.
Iudeii nu puteau pricepe acest lucru. După socoteala lor, Isus nu avea nici cincizeci de ani. (în realitate, El avea doar vreo treizeci şi trei de ani la data aceea.) Or, cum e posibil ca El să-L fi văzut pe Avraam? - s-au întrebat ei.