În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunându-se: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 Ioan 3.7-10). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.„Ai demon“, repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: în faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării gloriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu sunt“ declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam“, ci „Eu sunt veşnic“ (comp. cu Exod 3.14)!