Pe Isus nu L-a deranjat mulţimea mare de oameni din faţa Sa. În mod sigur El nu a considerat că oamenii aceştia ar putea tulbura odihna Sa ori răpi timpul pe care l-ar putea petrece cu ucenicii. Primul Lui gând a fost să le dea de mâncare. Astfel s-a îndreptat spre Filip şi l-a întrebat unde ar putea face rost de pâine, pentru a hrăni mulţimea. Ori de câte ori punea Isus o întrebare nu o făcea din dorinţa de a adăuga la cunoştinţele Sale, ci de a-i învăţa pe oameni un adevăr, un principiu. Deşi a întrebat, Domnul, desigur, cunoştea răspunsul, dar nu şi Filip.