De aceea, Isus i-a sfătuit să nu lucreze pentru mâncarea pieritoare. Prin asta Domnul nu a vrut să se înţeleagă că oamenii nu mai trebuie să-şi câştige existenţa zilnică prin muncă, ci a subliniat că nu acesta ar trebui să fie scopul suprem al existenţei lor. Satisfacerea foamei fizice nu este lucrul cel mai important din viaţa cuiva. Omul nu este alcătuit doar din trup, ci şi din duh şi suflet. Noi trebuie, mai degrabă, să lucrăm pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică. Omul nu trebuie să trăiască de parcă trupul lui ar fi suprem. El nu trebuie să-şi consacre toate energiile şi talentele hrănirii acestui trup de carne, care nu peste mulţi ani va fi, oricum, mâncat de viermi. Mai degrabă, el trebuie să se asigure că sufletul lui este hrănit zi de zi cu Cuvântul lui Dumnezeu. „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu." Noi ar trebui să lucrăm neobosiţi pentru a acumula o cunoaştere cât mai bună a Cuvântului lui Dumnezeu.
Când a spus Domnul Isus că Dumnezeu Tatăl a pus asupra Lui pecetea Sa, asta a însemnat că Dumnezeu L-a trimis şi L-a aprobat. Când punem pecetea pe ceva, înseamnă că afirmăm că este adevărat. Dumnezeu L-a pecetluit pe Fiul Omului în sensul că L-a aprobat, ca fiind Cel care a rostit adevărul.