Mântuitorul nu ne spune niciodată să facem vreun lucru fără ca mai întâi să ne dea şi puterea de a săvârşi acel lucru. Chiar pe când rostea El aceste cuvinte, trupul invalidului a fost năpădit de putere, el fiind vindecat imediat, nu treptat. Braţele şi picioarele ce zăcuseră inutile ani de zile au căpătat acum putere. Omul a ascultat imediat de cuvântul Domnului, sculându-se, luându-şi patul şi umblând. Ce emoţionat trebuie să fi fost el să facă acest lucru, după treizeci şi opt de ani de boală!
Minunea aceasta a avut loc în ziua de sabat, adică a şaptea zi a săptămânii, ce corespunde cu sâmbăta noastră. Iudeilor li se interzicea să efectueze vreo muncă în ziua de sabat. Deşi omul acesta era iudeu, la porunca Domnului Isus, el n-a ezitat, ci şi-a luat salteaua, nesocotind tradiţiile iudaice privitoare la această zi.