Mărturia lui Ioan nu a constituit cea mai mare dovadă a Dumnezeirii lui Cristos. Minunile pe care I le-a dăruit Tatăl Domnului, ca El să le săvârşească au adus, la rândul lor, mărturie despre El, cu privire la faptul că Tatăl este, într-adevăr, Cel care L-a trimis. Minunile în sine nu constituie o dovadă a Dumnezeirii Sale. În Biblie citim despre oameni care au primit la un moment dat puterea de a săvârşi minuni, ba chiar aflăm că şi unele fiinţe rele au avut puterea de a face lucrări supranaturale. Dar minunile Domnului Isus s-au deosebit de orice alte minuni. Mai întâi, El avea în El însuşi puterea de a face aceste minuni extraordinare, pe când altora li s-a dat puterea de a face unele minuni. Şi alţi oameni au făcut minuni, dar nu au dispus de puterea de a conferi puterea făcătoare de minuni asupra altora. Dar Domnul Isus nu numai ca a făcut minuni El însuşi, ci a acordat şi apostolilor Săi autoritatea de a proceda la fel. Mai mult, lucrările săvârşite de Mântuitorul au fost chiar cele prezise în profeţiile Vechiului Testament cu privire la Mesia. În fine, minunile pe care le-a săvârşit Domnul Isus au avut un caracter unic, un grad unic de răspândire şi un număr unic.