Apoi Isus a înştiinţat-o pe femeie cu privire la faptul că, odată cu venirea Sa, Dumnezeu nu mai avea un loc anumit pe pământ, de unde să se facă închinarea. Acum cei care cred în Domnul Isus I se pot închina lui Dumnezeu în orice timp şi în orice loc. Adevărata închinare înseamnă că un credincios pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin credinţă şi acolo îi aduce laudă şi închinăciune. Indiferent unde s-ar afla trupul credinciosului - în intimitatea locuinţei sale, sau în închisoare, sau pe câmp, prin credinţă, duhul lui se poate apropia de Dumnezeu, în sanctuarul Său ceresc. Isus i-a făcut cunoscut femeii că de acum închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi adevăr. Iudeii reduseseră închinarea la un set de forme şi ceremonii. Ei concepeau religia drept o aderare la litera legii, o îndeplinire formală a unor ritualuri, crezând că astfel se închină Tatălui. Dar închinarea lor nu era făcută în duh. Era exterioară, nu interioară. Deşi poate că cu trupul se aplecau până la pământ, inima lor nu era pusă în ordine înaintea lui Dumnezeu. Poate că îi asupreau pe săraci sau erau necinstiţi în tranzacţiile lor.
Pe de altă parte, samaritenii aveau o formă de închinăciune, dar falsă, fiind lipsită de autoritate scripturală. Ei îşi croiseră propria lor religie, perpetuând acum rânduieli inventate de ei înşişi. Astfel, când Domnul a spus că închinarea trebuie să se facă în duh şi adevăr, El i-a mustrat atât pe samariteni, cât şi pe iudei. În acelaşi timp El îi informa însă că prin venirea Sa oamenii puteau să se apropie acum de Dumnezeu prin El, în cadrul unei închinări adevărate şi sincere. Fiţi atenţi! Tatăl caută astfel de adoratori. Da, El aşteaptă adoraţie din partea copiilor Săi. Oare din partea mea are Dumnezeu parte de adoraţie?