Acesta este unul din cele mai bine cunoscute versete din toată Biblia, negreşit pentru faptul că exprimă esenţa evangheliei, în termeni atât de simpli şi concişi. Aici găsim rezumatul învăţăturii pe care Domnul Isus i-a dăruit-o lui Nicodim, cu privire la modul în care se primeşte naşterea din nou. Astfel, citim că Dumnezeu atât de mult a iubit lumea... Lumea din acest verset îi cuprinde pe toţi oamenii. Dumnezeu nu iubeşte păcatele oamenilor sau sistemul nedrept şi rău care stăpâneşte peste lume, dar îi iubeşte pe oamenii din lume şi nu doreşte ca nici unul din ei să piară.
Caracterul cuprinzător al iubirii Sale este demonstrat de faptul că L-a dat pe singurul Său Fiu născut. Dumnezeu nu mai are nici un alt Fiu cum e Domnul Isus. Din nemărginita lui iubire L-a dat El pe unicul Său Fiu pentru omenirea de păcătoşi răzvrătiţi. Asta nu înseamnă că toţi oamenii sunt mântuiţi. O persoană trebuie să primească ceea ce a făcut Cristos pentru ea, înainte ca Dumnezeu să-i dea viaţă veşnică. Prin urmare, au fost adăugate cuvintele: „pentru ca oricine crede în El să nu piară." Nimeni nu ar trebui să piară. A fost asigurată calea prin care toţi pot fi mântuiţi, dar mai întâi cineva trebuie să-L recunoască pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor personal al său. De îndată ce el a făcut acest lucru, are viaţă veşnică, încă de acum şi de aici. Iată ce spune Boreham în această privinţă:
Când biserica va ajunge să înţeleagă dragostea cu care a iubit Dumnezeu lumea, nu va mai avea astâmpăr, nu se va mai simţi în largul ei, până când toate marile imperii vor fi fost cucerite şi fiecare insulă de coral va fi fost câştigată.