Dacă n-ar fi fost Domnul Cel care să afirme aceasta, atunci ne-ar fi fost greu să considerăm plecarea Lui ca fiind „de folos“ pentru ucenici. Tot astfel, sunt multe împrejurări pe care nu le înţelegem şi care, pe moment, ne întristează, deşi sunt spre folosul nostru (v. 6,7). Duhul Sfânt trimis din cer de Isus avea să-i călăuzească pe credincioşi „în tot adevărul“ (v. 13). Am remarcat că Domnul confirmă, în capitolele 14–16, care este inspiraţia tuturor părţilor Noului Testament: a Evangheliilor: „Duhul Sfânt … vă va aminti toate câte v-am spus“ (cap. 14.26); a Faptelor Apostolilor: „El va mărturisi despre Mine“ (cap. 15.26b,27); a Epistolelor: „Acela vă va învăţa toate“ (cap. 14.26); de asemenea, a Apocalipsei: „Duhul adevărului vă va face cunoscut cele viitoare“ (v. 13). Prezenţa Duhului Sfânt aici, pe pământ, are însă şi consecinţe grave, pentru lume, dovedind-o vinovată de respingerea lui Hristos (v. 8-11).Prin întrebările lor (v. 17,18), ucenicii arată cât sunt de incapabili în acest moment să „poarte“ învăţăturile Stăpânului lor (v. 12). Astăzi, Duhul este Cel care-L glorifică pe Isus în noi, anunţându-ne că este al Lui. În ce ne priveşte, să-L glorificăm primind şi păzind această descoperire!