Petru reprezintă pilda extremelor ce sălăşluiesc in natura umană. El ajurat că Domnul niciodată nu-i va spăla lui picioarele - şi aici „niciodată" înseamnă în original „niciodată în toată veşnicia". Domnul i-a răspuns lui Petru că dacă nu-i spală picioarele, nu poate avea părtăşie cu El. Apoi ni se prezintă sensul spălării picioarelor. În umblarea lor prin lume, creştinii intră în contact cu un anumit grad de întinare. Ascultând cuvinte porcoase, privind scene murdare, lucrând alături de necredincioşi - toate acestea îl vor întina pe credincios, într-o anumită măsură, ceea ce înseamnă că trebuie să se curăţească în permanenţă.
Această curăţire are loc prin apa Cuvântului. Când citim şi studiem Biblia, când o auzim vestinduni-se, când o discutăm cu alţi credincioşi, constatăm că ne curăţă de influenţele rele din jurul nostru. Pe de altă parte, cu cât neglijăm mai mult Biblia, cu atât mai mult aceste influenţe rele pot să-şi facă cuib în mintea şi în viaţa noastră, fără ca nouă să ne mai pese foarte mult. Când Isus a zis: „nu ai parte cu Mine", El nu a lăsat să se înţeleagă prin aceasta că Petru nu poate fi mântuit dacă nu se lasă spălat de El, ci, mai degrabă, că părtăşia cu Domnul se poate menţine numai prin continua acţiune curăţitoare a Scripturii în viaţa noastră.