În timpul absenţei Sale, ei aveau să fie guvernaţi de porunca dragostei. Această poruncă era nouă, din punct de vedere cronologic, întrucât Cele Zece Porunci porunceau oamenilor să-L iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele lor. Dar această poruncă era nouă în multe alte privinţe. Era nouă întrucât Duhul Sfânt avea să le dea putere credincioşilor s-o împlinească în viaţa practică. Era nouă în sensul că era superioară celei vechi. Cea veche spunea: „Iubeşte-ţi aproapele", dar cea nouă spunea: „Iubeşte-ţi duşmanii."
Bine s-a spus că legea dragostei faţă de alţii este explicată acum cu claritate sporită, fiind impulsionată de noi mobiluri şi obligaţii, ilustrată printr-un exemplu nou şi împlinită într-o modalitate nouă.
De asemenea, era nouă aşa cum se explică în verset, pentru că reclama un grad sporit de iubire: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii."