„Ucenicul pe care-l iubea Isus“ este numele pe care îl ia Ioan în evanghelia sa. El cunoştea dragostea Domnului pentru ai Săi (v. 1), dar se ştia şi pe sine ca obiect personal al acestei dragoste; a probat-o aproape de inima lui Isus – locul celor mai intime comunicări. Este însă un mister înfiorător pe care Domnul îl dezvăluie acum. Îl denunţă pe trădătorul Iuda, pe care El Însuşi îl cunoştea încă de la început (cap. 6.64). Atunci Satan intră în acest om, care era pregătit să-l primească şi care pleacă în noapte ca să-şi înfăptuiască îngrozitoarea trădare. Domnul vorbeşte din nou de crucea Sa, unde gloria Lui va străluci în umilinţă (v. 31), dar şi de învierea Sa, prin care Dumnezeu Îl va glorifica pe Acela care L-a glorificat pe deplin (v. 32). Dar cum vor fi recunoscuţi ucenicii Lui de acum înainte, câtă vreme El nu va mai fi în mijlocul lor? Printr-un semn sigur: dragostea lor unii pentru alţii (v. 35). Este oare aceasta cu adevărat ceea ce ne caracterizează şi pe noi? Iată un test şi pentru inimile noastre!Spre deosebire de Ioan, care era preocupat de afecţiunile lui Isus pentru el, Petru pune în valoare propriul lui devotament, … fără a lua seama la avertismentul Domnului!