Ucenicii îl recunoscuseră pe Isus de învăţător şi Domn, procedând astfel foarte corect. Dar pilda Lui le-a arătat că rangul cel mai înalt din ierarhia puterii în cadrul împărăţiei este cel de rob sau slujitor.
Dacă Domnul şi învăţătorul a spălat picioarele ucenicilor, ce scuză mai aveau ei să nu-şi spele unii altora picioarele? A lăsat Domnul să se înţeleagă că ei trebuie literalmente să-şi spele unii altora picioarele cu apă? A stabilit El aici o rânduială a bisericii? Nu, ci sensul este spiritual (desigur, există situaţii, mai ales în ţările din Orient, în care cineva îi va spăla picioarele altei persoane, dar exemplul de faţă subliniază necesitatea de a sluji cu smerenie). El le-a spus că trebuie să se păstreze mereu curaţi, prin părtăşie constantă din Cuvânt. Dacă cineva îl vede pe fratele său răcindu-se sau devenind lumesc, va trebui să-l îndemne cu toată dragostea din Biblie.