Tot mai mult, gândurile Domnului gravitează în jurul evenimentelor care se prefigurau tot mai clar înaintea Sa. El Se gândea la cruce şi contempla vremea când avea să devină Purtătorul Păcatului, îndurând mânia lui Dumnezeu împotriva păcatelor noastre. Gândindu-Se la „ceasul frângerii inimii", cum se exprimă (JBP), sufletul Lui a fost tulburat. Cum Se va ruga El în asemenea clipe? Să-I ceară Tatălui Său să-L salveze de acest ceas? El nu se putea ruga pentru un asemenea deznodământ, deoarece scopul venirii Sale în lume a fost acela de a Se duce la cruce. El S-a născut ca să moară.