Din nou, credinţa acestei surori evlavioase a strălucit minunat. Ea nu ştia cum va proceda Domnul Isus, dar era convinsă că va veni în ajutor. Ea avea încredere că Dumnezeu îi va asculta cererea şi că va face ca din această aparentă tragedie să iasă ceva bun. Totuşi ea n-a îndrăznit să creadă că fratele ei va fi înviat din morţi. Cuvântul folosit de Marta aici pentru „a cere" este cel rezervat rugăciunii către Creatorul. De unde reiese că Marta nu a recunoscut Dumnezeirea Domnului Isus. Ea ştia doar că este un Om mare, dar nu cu mult mai mare decât prorocii din vechime.