Ucenicii Lui nu au înţeles aluzia Domnului la somn. Ei nu au înţeles că El se referea la moarte. Poate credeau că somnul lui Lazăr era un simptom al vindecării sale, spunându-şi că dacă Lazăr poate dormi atât de adânc, atunci a trecut de punctul critic şi că se va vindeca negreşit. Versetul mai poate fi interpretat în sensul că dacă Lazăr nu suferea de altceva decât de acest somn adânc, atunci nu mai era nevoie să Se ducă Domnul la Betania să-l ajute. Se poate ca ucenicii să se fi temut de pericolul la care se expuneau şi astfel s-au agăţat de acest pretext pentru a nu se duce în casa Mariei şi a Martei.