Cristos le dă viaţă veşnică oilor Sale. Asta înseamnă viaţă care nu se va termina niciodată. Viaţa aceasta nu depinde de purtarea lor. Este viaţă veşnică - nesfârşită, eternă. Dar viaţa veşnică este şi o viaţă de calitate. Este însăşi viaţa Domnului Isus. Este o viaţă care-i conferă posesorului capacitatea de a se bucura de lucrurile lui Dumnezeu, aici pe pământ, şi o viaţă care va fi pe deplin satisfăcătoare în patria noastră cerească. Fiţi atenţi la cuvintele care urmează: „Niciodată nu vor pieri." (textul grec conţine negaţia dublă, pentru subliniere, ca în versiunea română: „nimeni nu le va smulge", n.tr.). Dacă ar putea să piară vreuna din noi, atunci Domnul Isus ar putea fi acuzat că nu şi-a ţinut promisiunea, or, ştim că acest lucru este cu neputinţă. Isus Cristos este Dumnezeu şi nu poate greşi. El a promis în versetul acesta că nici o oaie de a Sa nu va petrece veşnicia în iad.
Să însemne oare aceasta că cineva poate fi mântuit, trăindu-şi apoi viaţa cum doreşte el? Poate el fi mântuit, continuând apoi să trăiască în plăcerile acestei lumi? Nicidecum, căci el nu-şi va mai găsi nici o plăcere în aceste lucruri. El sau ea vor dori să-şi urmeze Păstorul. Noi nu trăim viaţa creştină pentru a deveni creştini sau pentru a ne păstra mântuirea. Noi trăim viaţa creştină pentru că suntem creştini. Noi dorim să trăim o viaţă sfântă nu de teama că ne-am putea pierde mântuirea, ci din recunoştinţa pe care o purtăm Aceluia care a murit pentru noi. Doctrina siguranţei veşnice a credinciosului nu e deloc o scuză pentru a trăi cu nepăsare, ci un imbold extraordinar ca să trăim o viaţă de sfinţenie.
Nimeni nu este în stare să-l smulgă pe un credincios din mâna lui Cristos, o mână atotputernică, de care S-a folosit pentru a crea lumea, aceeaşi mână cu care susţine în prezent lumea. Nu există putere care să poată smulge o oaie din mâna Sa.