Alţii au fost duşi în captivitate, cu prilejul celor trei deportări. În anul al treizeci şi şaptelea al captivităţii sale, Regele Iehoiachin a fost scos din închisoare de către regele Babilonului şi îngrijit cu atenţie până în ziua morţii sale.

Şi astfel o carte profetică, îmbibată de judecată şi lacrimi, se încheie pe o notă de mărinimie.

Nu trebuie să concepem această carte doar ca pe un volum de „istorie ebraică" redactată înainte ca evenimentele să fi avut loc, sub formă de profeţie în multe locuri. Desigur, ea este un atare volum, dar nu numai atât! Cartea Ieremia face parte din Cuvântul lui Dumnezeu, cel veşnic proaspăt, veşnic relevant. Cu aproape trei secole în urmă comentatorul englez Matthew Henry a făcut un sumar al învăţămintelor spirituale pe care ni le oferă Ieremia: Şi acum, asupra întregii chestiuni, comparând profeţia cu istoria redată de conţinutul acestei cărţi, ne putem însuşi următoarele învăţăminte generale:

(1) Că nu e nici o noutate atunci când biserici şi persoane cu mare reputaţie degenerează, ajungând să decadă.

(2) Că fărădelegea tinde să-i ruineze pe cei ce se alipesc de ea; şi că, dacă nu se vor pocăi şi lăsa de ea, vor sfârşi negreşit în ruină,

(3) Că simpla mărturisire cu gura [lipsită de realitatea spirituală], efectuarea unor ritualuri exterioare nu numai că va echivala cu o scuză pentru a păcătui şi scutire de ruină, ci va constitui o agravare a ambelor.

(4) Că nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu va cădea pe pământ, ci orice prezicere se va împlini; iar necredinţa omului nu va fi în stare să anuleze ameninţările lui Dumnezeu, ca de altfel făgăduinţele Sale. Dreptatea şi adevărul lui Dumnezeu sunt scrise aici cu litere însângerate, pentru condamnarea sau zădărnicirea tuturor celor care iau în râs ameninţările Sale. Să nu vă înşele aceştia, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.