Versetele 20-23 se adresează mezilor; versetul 24 este destinat, probabil, lui Iuda. Apoi versetul 25 revine din nou la Babilon („muntele nimicitor"). Acesta este sortit să rămână de-a pururi un pustiu, fără nici un locuitor, un morman de ruine, un ascunziş pentru animalele sălbatice. Locuitorii lui Iuda şi Ierusalim sunt cei care vorbesc în versetele 34 şi 35.