Poporul atât de mândru odinioară este îndemnat să fugă şi să se ascundă în locuri retrase. Semeţia şi aroganţa lor erau binecunoscute, dar acum Dumnezeu plânge sincer pentru recoltele lor ruinate, pentru pierderea bucuriei şi veseliei. Un strigăt de disperare se ridică din Moab, în timp ce Dumnezeu ameninţă că va pune capăt acestei naţiuni idolatre. Din nou Domnul plânge pentru oamenii din Chir Heres, care şi-au pierdut averile, întregul popor al Moabului plânge.