La un moment dat, în timpul luptelor, Regele Zedechia i-a determinat pe oameni să se învoiască să-i elibereze pe toţi sclavii evrei, probabil cu gândul ca aceştia să poată contribui la apărarea cetăţii. Ulterior, când duşmanul s-a retras un timp, sub presiunea armatei egiptene (37:1-10), oamenii i-au readus însă pe aceşti sclavi eliberaţi la starea de robie! Şi astfel ei au profanat numele lui Dumnezeu prin faptul că şi-au călcat promisiunea ce au făcut-o înaintea Lui. Prin urmare, Dumnezeu a decretat ca ei să cunoască „libertatea" săbiei ciumei şi foametei. Cei ce ratificaseră legământul de a-i elibera pe sclavi (v. 15) prin jertfirea unui miel în zona templului, după care şi-au călcat legământul, vor fi daţi pe mâna duşmanilor pentru a fi măcelăriţi de aceştia. Zedechia şi prinţii săi vor fi duşi în captivitate. Babilonienii vor reveni şi vor arde cetatea cu foc.