B. Ţara va fi restaurată (31:1-30)
În cuvinte pline de tandreţe, Domnul promite că va restaura Israelul, adică cele zece triburi din nord; oamenii se vor întoarce din toate colţurile lumii; vor fi plini de cântece, în loc de jale. Rahela îşi plânge fiii - o expresie figurată prin care se semnifică durerea exilaţilor. Toată durerea aceasta se va sfârşi când Israel se va pocăi şi va fi iertat de Dumnezeu. Matei citează versetul 15 în legătură cu masacrarea pruncilor de către Irod (Matei 2:18). Iată ce spune Kelly pe această temă: Ce frumos este să vedem că Duhul Sfânt aplică la acel eveniment pasajul privitor la durere, dar nu cel privitor la bucurie. El nu S-a referit decât la ceea ce s-a împlinit. Mare era durerea în acele clipe, chiar în locul naşterii monarhiei. Domnea un zbucium sfâşietor tocmai în locul unde ar fi trebuit să se audă strigăte de bucurie. Naşterea lui Mesia ar fi trebuit să fie semnalul pentru ca în toată ţara Israelului, cu mic cu mare, să izbucnească toţi în osanale de bucurie. Şi aşa ar fi fost, dacă ar fi existat credinţă în Dumnezeu şi în făgăduinţa Sa, dar n-a existat! Mai mult, întrucât poporul era într-o stare de ruşinoasă necredinţă, pe tronul ţării se afla un uzurpator edomit. Prin urmare în ţară a domnit violenţa şi înşelăciunea iar Rahela şi-a plâns copiii şi n-a putut fi mângâiată, deoarece aceştia nu mai erau. Aşadar Duhul Sfânt a aplicat prima parte a profeţiei, dar S-a oprit în acel punct.