Contrar celor spuse de profeţii falşi din Babilon, regele şi oamenii rămaşi în Ierusalim aveau să sufere de sabie, foamete şi ciumă, pentru refuzul lor de a asculta de cuvintele lui Dumnezeu. Se vesteşte pierzarea asupra a doi profeţi mincinoşi, Ahab fiul lui Colaia, şi Zedechia fiul lui Maaseia, şi asupra altuia numit Şemaia Nehelamitul, care a scris scrisori prin care l-a mustrat pe preotul de la Ierusalim pentru că nu şi-a făcut datoria şi nu l-a aruncat pe Ieremia în temniţă. Preotul Ţefania i-a citit lui Ieremia această scrisoare. Acesta din urmă a profeţit atunci că familia lui Şemaia va fi nimicită şi că el nu va apuca să vadă sfârşitul captivităţii babiloniene.